Era în anul 2005. Am aflat că, deşi deţineam brevet de comandant de cursă lungă şi puteam pleca pe mare oricând, cu orice tip de navă maritimă, ca să ies cu o amărătă de barcă, mai mică de 5 m lungime, a cărei înscriere în registrul maritim nici măcar nu era obligatorie, după nu stiu ce reguli noi, trebuia să obţin “Certificat international de conducător de ambarcaţiune de agrement”. Mi se împleticea limba până să rostesc toată denumirea preţiosului carnet. Am îndrăznit să întreb totuşi:
- Să-mi fie cu iertare, dar sunt puţin contrariat. Adică pot conduce ditamai vapoarele prin furtuni, strâmtori, prin porturi şi nu pot conduce o barcă de câţiva metrii la malul mării, pe lacuri şi pe ape interioare?
- Nici soferul de TIR nu poate conduce autoturismul dacă nu are şi permis categoria B, a sosit răspunsul prompt al ofiţerului de căpitanie, din care am tras concluzia că probabil nu eram singurul care îi pusese această întrebare. .
Pentru că răspunsul mi s-a părut logic, mi-a dispărut pe loc orice îndoială şi am solicitat să mi se spună ce trebuie să fac pentru a obţine:“Certificat international de conducător de ambarcaţiune de agrement”
- Mai întâi trebuie să faceţi un dosar. Dacă dosarul se aprobă, sunteţi primit la examen şi dacă luaţi examenul, vi se eliberează certificatul, m-a lamurit amabil ofiţerul, cu care, dealtfel, mă ştiam de multă vreme
- Şi asta pare logic. Ce trebuie să cuprindă dosarul? am vrut eu să mă lămuresc.
-
Pentru asta mergeţi la ghiseu, domnule comandant. Fetele stiu cel mai bine şi le dau eu un telefon să vă ajute.
-
Mulţumesc! i-am spus fericit şi ieşind din biroul lui m-am aşezat cuminte la coadă.
- Pai, să vedem, m-a întâmpinat fata de la ghişeu, semn că primise telefonul: fişa medicală, care este echivalentă cu fişa pentru permisul auto, diploma de studii, o adeverinţă de la Poilitia de Frontiera, cererea prin care solicitaţi să vi se aprobe intrarea în examen şi o declaratie pe proprie răspundere că nu veţi depăşi limitele de navigatie pentru care vi se aprobă permisul de barcă.
- Şi pentru ce limite de navigaţie se aprobă acesta de obicei?
- Maximum 3 mile de la coastă pe mare şi fară limită pe lacuri şi ape interioare- pentru că barca este mică şi fară punte superioară.
Mi-a luat câteva zile să fac vizita medicală, să obţin adeverinţă, să caut şi să fac copie diplomei de studii, să completez cererea, în care mai că mi se cerea şi numarul de la pantofi, dar mai ales să completez declaraţia aia pe proprie răspundere. Dacă s-o găsi careva să spună că odată ce am declarat pe proprie răspundere că nu ies pe mare mai mult de trei mile mi se anulează brevetul de comandant? Nu, aşa ceva nu se poate, mi-am spus şi am completat-o, încă având o strângere de inimă.
Dar, cănd dosarul a fost gata, mândru tare, m-am dus la ghişeu şi l-am depus.
- Peste două săptămâni veniţi să vedem dacă s-a aprobat, mi-a spus funcţionara .
M-am întors peste două săptămâni. Am fost tare fericit când funcţionara de la ghiseu mi-a zâmbit cu subânţeles şi mi-a spus:
- Dacă-l ştiţi pe şeful, vi s-a aprobat dosarul! Acum trebuie să mergeţi la casierie si să achitaţi taxele.
Am luat cele două bileţele pe care mi le-a dat şi m-am uitat pe ele. Era să fac infarct. Trebuia să achit o taxa de examen şi o taxă de analiză dosar. Şi nu erau mici! Cum îmi doream însă, să pot iesi pe mare, le-am achitat şi am primit o adeverintă de intrare în examen. Îmi imaginam că voi fi în faţa unei comisii de examinare care, de toţi banii pe care-i dădusem, să mă treacă prin toate teoriile navigaţiei.
Am fost trimis la Capitania Mamaia. Acolo, am fost poftit să aştept întro sala, la o masă de consiliu. Eram singurul candidat din ziua respectivă. A venit Şeful de căpitănie, în persoană, cu o morgă de profesor şi o hârtie în mână. Când m-a văzut i-a dispărut morga de profesor. Fusese angajatul meu, pe unul din vapoarele cărora, la vremea aceea, le făceam managementul.
- Examenul constă în completarea unui test grilă cu întrebări din RIPAM (pentru cei nefamiliarizaţi cu termenii – RIPAMUL este abecedarul navigatiei). Mi-e şi ruşine să vă dau dumneavoastră un asemenea test. Si eu sunt comandant şi mi se pare aproape umilitor dar nu eu fac regulile, se scuză el, puţin încurcat..
- Dacă astea sunt regulile! am spus şi eu cu oarecare năduf, gândindu-mă cum ar fi să-i dai la un examen, unui profesor, să citească din abecedar.
Am făcut testul. Seful Căpitaniei Mamaia mi-a spus cu emfază.
- Ati luat examenul! Luni puteţi merge să ridicaţi permisul. Trimit eu confirmarea chiar astăzi.
Ferm convins că totul se încheiase şi că, în sfârşit, voi fi deţinator al “Certificatului international de conducător de ambarcaţiune de agrement” m-am prezentat la ghiseul doamnei care îmi dăduse să achit taxele.
- Nu la mine, domnule comandant, la colega mea de la ghişeul 4.
M-am aşezat răbdător la altă coadă, dornic să ţin în mână preţiosul certificat. Când am ajuns la ghişeu, mi-am spus numele si că am venit să ridic carnetul de conducator de barcă.
- Aţi adus dosarul? m–a întrebat funcţionara si am regretat că nu-l rugasem pe şef să-i dea un telefon sau că nu rostisem integral titulatura certificatului si o deranjasem.
- Care dosar? am întrebat
- Dosarul pentru ridicarea certificatului. Scrie pe hârtia afişată.
- Bine, dar, am depus un dosar ca să obtin acest certificat.
- Ăla e altceva. La mine trebuie să depuneti dosarul de ridicare. Certificatul este gata dar, fără dosar, nu vi-l pot da.
- Si ce trebuie să conţină dosarul?
- Cererea de ridicare a certificatului, diploma de studii şi adeverinţa că sunteti apt să ridicaţi certificatul.
- Cererea de ridicare parcă mai înteleg, probabil ca să justificaţi dumneavoastră cui l-ati dat deşi, puteati face asta punându-mă să semnez o copie pe care să scriu “am primit originalul”, dar diploma de studii de ce mi-o cereti iar. Data trecută nu am spus nimic dar, eu stiu o gramada de pescari care nu au studii şi cu toate astea au certificat din ăsta, de conducator de barcă. Presupun că ei nu v-au adus diplome de studii. Mie de ce-mi cereţi?
- Pentru că aveti, mi-a raspuns femeia cu aerul cel mai firesc.
Abia mă puteam abţine să nu răbufnesc.
- Dar adeverinţa de la medic, că sunt apt să ridic permisul, bănuiesc că este o glumă, am spus eu.
- Nu este nici o glumă, citiţi vă rog hârtia din geam şi lăsaţi pe altcineva că e coadă în spatele dumneavoastră, mi-a replicat pufnind. .
- Dar e absurd!, am îndrăznit eu. Adică trebuie să certifice un medic că eu sunt apt să iau acel carnet din mâna dumneavoastră?
- Nu cu mine discutati asta. Eu am ordine clare, îmi servi ea argumentul suprem.
- Şi, ce să-i cer medicului să scrie în adeverinţa medicală? am întrebat atrăgandu-mi sudalmele celor care aşteptau în spatele meu.
- Că sunteti apt pentru ridicarea “Certificatului international de conducător de ambarcaţiune de agrement”, mi-a răspuns ea bucuroasă că cei de la coadă mă apostrofau.
Am plecat la medic. Cănd i-am spus ce vreau s-a uitat la mine de parcă era gata să-i cheme pe cei de la nebuni să mă bage în cămasă de forţa dar, după ce i-am povestit toată tărăşenia, a zâmbit îngăduitor şi mi-a dat adeverinţa. Am facut copie diplomei de studii, am completat cererea si m-am dus iar la ghiseu.
- Am venit cu dosarul, am spus.
- Aşeptati, că acum intrăm în pauza de masă. Reveniţi peste o ora, mi-a spus trântindu-mi în nas geamul ghişeului.
Abia atunci am înteles că mă bucurasem degeaba că nu era coadă la ghiseu. Am rămas acolo, uitandu-mă prin geam la dosarul meu pentru ridicarea “Certificatului international de conducător de ambarcaţiune de agrement”
Când doamna a redeschis ghiseul eram primul. Am crezut că-mi pune în braţe preţiosul certificat numai ca să scape de privirea mea ca un laser, care parcă voia să o despice începând din creştetul capului. Doamna însă, cu aerul cel mai firesc, mi-a întins un bileţel de hartie şi mi-a spus:
- Trebuie să achitati mai întai taxa.
- 5 lei contravaloare “Certificat international de conducator de ambarcatiune de agrement”şi 385 lei taxa de analiză dosar? am citit cu voce tare, mirat şi oripilat în acelaşi timp.
Vă întrebaţi ce-am făcut? Am plătit, că doar nu era să rămân, tocmai acum, fără “Certificatul international de conducător de ambarcaţiune de agrement”
La ce concluzie au ajuns autoritatile noastre după mai bine de zece ani?
Că orice brevet de Ofiter de marină va fi echivalat automat şi solicitanţii vor primi, la cerere, fără examen, fără dosar şi fără taxe “Certificat international de conducător de ambarcaţiune de agrement”
Dă-i doamne românului mintea cea de pe urmă!
Din colectia de povestiri încă nescrise(cu exceptia celei de mai sus), intitulată:
Din păţaniile unui scriitor cu autorităţile din ţara lui.
